În data de 16 iulie 1961, în capitala Bulgariei, Sofia, atleta Iolanda Balaş stabilea al 14-lea şi ultimul său record mondial la săritura în înălțime, un metru şi 91 de centrimetri. Performanţa stabilită atunci, de 1,91 m, a  mai fost atinsă abia peste zece ani.

Iolanda Balaș Soter, o sportivă la înălţime

Prima campioană olimpică a atletismului românesc a câștigat două titluri supreme în sportul olimpic numărul 1, a stabilit 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime, dintre care 12 consecutive, are 2 titluri de campioană olimpică, 3 europene (și o medalie de argint), 3 titluri mondiale universitare, 9 titluri balcanice și 19 titluri naționale.

Ascensiunea a fost năucitoare

De la 1,28 m, la 12 ani, reușiți în curtea casei părintești a ajuns ca, în numai trei ani, să treacă peste ștacheta înălțată la 1,48 m, performanță care reprezenta la acea vreme un nou record național de senioare.

Timp de peste zece ani a înregistrat 142 de victorii consecutive (decembrie 1956 – iunie 1967), performanţă înscrisă în Cartea Recordurilor. La Campionatele Europene de atletism de la Stockholm (19-22 aug. 1958), Iolanda Balaş a câştigat prima medalie de aur la săritura în înălţime, aducând primul titlu european în această disciplină sportivă României. În 1962, la Belgrad, a cucerit titlul european, cu 1,83 m.

Marea doamnă a atletismului

„Nici nu mi-am închipuit că pot să sar atât. Așa m-am mobilizat, că a doua zi reușeam primul meu record mondial!”

În strălucitul său palmares ca remarcabilă săritoare în înălţime, se înscriu: 19 titluri de campioană naţională (16 la senioare şi trei la junioare), 63 de recorduri naţionale (41 la senioare şi 22 la junioare), evoluând în lotul naţional de atletism de 41 de ori, se notează în Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România.

S-a retras din activitatea competiţională în 1967, după 19 ani de atletism, din cauza unui traumatism la tendonul lui Achile al piciorului de bătaie. Din 1988 şi până în 2005 a fost preşedintele Federaţiei Române de Atletism (FRA); preşedinte de onoare al FRA. În perioada 1998-2002 a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR). Stadionul Tineretului din Bucureşti îi poartă numele.

A înfiinţat, în 1993, Fundaţia Atletismului Românesc, una dintre primele fundaţii cu profil de sport, pentru susţinerea atletismului românesc şi a echipei reprezentative a României. Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind în 1958 titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer (2000). A fost distinsă cu ”Colanul de Aur”, cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Preşedintele Klaus Iohannis a conferit post-mortem Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Ofiţer Iolandei Balaş-Sőtér, la 13 martie 2016.

Iolanda Balaș-Soter a încetat din viață la 11 martie 2016, la vârsta de 79 de ani.

Mulțumiri BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „IONIŢĂ SCIPIONE BĂDESCU” SĂLAJ