Legea care le oferă copiilor dreptul de a se juca în curtea şcolii şi în afara programului şcolar a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituțională a României. Le reamintim unora că în curtea școlii au început toți sportivii care au făcut performanță.
Despre beneficiile sportului am mai scris, doar reamintesc faptul că orice sportiv de performanță a început în mod evident la școală, de la ORA de educație fizică, nu direct pe stadion ori sali de sport.
Cum să prindă copiii dragoste de sport, de mișcare? Cum să-și formeze obiceiuri de viață sănătoase, dacă nu le dăm voie copiilor să se joace?
Copiii de azi nu mai au nici curtea blocului, care acum e plină de garaje, mașini bară în bară, în spatele blocului sunt săpături de canalizare și nu mai au nici curtea școlii, unde generații întregi au jucat o miuță, baschet, un tenis de masă, ori s-au dat cu bicicleta, de unde au plecat și au devenit sportivii de top ai României? Da unde facem sport?
CCR ne spune acum că e neconstituțional să te joci, să alergi, să bați mingea în curtea școlii!!!???
Legea a întâmpinat împotriviri de la mai multe autorități locale pentru că nu prevedea cum se păstrează patrimoniul sau cine asigură supravegherea bazelor si a fost atacată la Curte chiar de Guvern. Am ajuns o țară plină de „neputincioși”, încât avem nevoie ca legile să ne facă reguli în școli, care sunt administrate de către consiliile locale!
Avem nevoie să ne spună politicienii cum se schimbă un geam spart sau cine trebuie să supravegheze copiii cât timp se joacă?
Nu își asumă răspunderea nimeni, dar între timp, avem elevi care sunt scutiți, avem obezitate în școli, avem o oră de sport în cel mai fericit caz două! Unde să se joace, în parc? Pe șosea? Sunt sportivi care se pregătesc pe lângă stadioane pentru că nu au voie fizic pe stadion, mai exact nu au voie să se pregătească pe stadion, pe pista de atletism.
Deci, oare, avem voie să facem sport în România?
Câți dintre noi își dau seama că din impozitul plătit deja la Bugetul de Stat, sportul poate aduce zâmbete, poate acorda o altă șansă generaţiilor ce se formează acum.
Cu alte cuvinte, sportul construieşte caractere şi dezvoltă tineri curajoşi, încrezători, sociabili, disciplinaţi, tineri care învaţă să câştige, dar şi să piardă cu demnitate şi fair-play, abilităţi care îşi găsesc ulterior expresia în vieţi frumoase şi împlinite.
Cu toate acestea, în ultimii ani, studiile arată că românii se implică din ce în ce mai puţin în activităţi sportive, indiferent de natura acestora. Aceeaşi atitudine au îmbrăţişat-o şi copiii, principala cauză fiind lipsa orelor suficiente de educaţie fizică desfăşurate la şcoală.
În şcolile din România, orele de sport sunt sub media ţărilor din Uniunea Europeană. Astfel, elevii din clasele 1 – 7 fac 2 ore de sport pe săptămână, elevii de clasa a 8-a fac 1 sau 2 ore de sport pe săptămână (în funcţie de profil), iar elevii din clasele 9-12 fac doar o oră de sport pe săptămână. Acest lucru este cauzat nu doar de programa şcolară, ci şi de lipsa sălilor de sport.
Jumătate dintre elevii din România au scutire la orele de sport, astfel 43% dintre copii nu practică nicio activitate sportivă, şi doar 14% practică sport în afara orelor de educaţie fizică desfăşurate la şcoală.
Asociatiile Sportive Scolare și Universitare pot deveni motorul dezvoltarii unui sistem functional!
Ar fi timpul să punem accentul pe sportul şcolar, pe sportul de masă, abia apoi să avem pretenţii ca sportivii noştri să aspire la medalii într-o competiţie europeană sau mondială.