Memorialul „Iosif Korka” este cea mai veche competitie – probe de stadion din România, desfășurată neîntrerupt de 48 de ani încoace. Întrecerea este dedicată copiilor cu vârste mai mici sau egale cu 13 ani (copii I, II, III, IV și Spiriduși). A fost inițiată de profesorii Almăjan Guta Toma, Iosif Korka și Constantin Cojocaru. Până in 1997, s-a numit Cupa „Micul Atlet”, dar cum Iosif Korka a dispărut dintre noi în 1996, i s-a schimbat denumirea. Din 1990, întrecerea este organizată de către antrenorul emerit Cristian Eugen Dragomir (actual vicepreședinte al FRA), împreună cu colegii de la catedra de atletism a CȘS Caransebeș. Cuprinde patru probe: viteză (50 m sau 60 m), săritura în lungime, aruncarea mingii de oină și o cursă de rezistență (300 m până la 1000 m), pe categorii de vârstă. Concursul este inclus în Calendarul Competițional Regional al FRA, la care participă toate județele din vestul țării, iar, de câțiva ani, s-au adaugat județele Argeș si Vâlcea, sporadic Gorj și Mehedinți. Deoarece participă atât atleți legitimați, cât și nelegitimați, are și rol de selecție a viitorilor performeri, pe lângă cel de verificare a potențialului atletic juvenil existent. Totodată, organizatorii sunt preocupati, în egală măsură, de educarea civică și școlară a micuților.
Fără discuție, cea mai mare motivație pentru copii este întrecerea. Este ceva natural, face parte din „arsenalul” vârstei. Cum procesul de selecție după modelul clasic se desfășoară greoi în anii de după 1990, astfel de competiții sunt un bun prilej de a identifica adevărate talente, dar și de a le „zgândări” micuților, dar și părinților, gustul mișcării. Desfășurată pe pista stadionului Municipal din Caransebeș, competiția desfășurată în acest an în data de 31 octombrie a adunat la start mai bine de 250 de copii.
Modelul Caransebeș este, astfel, de urmat, fapt pentru care l-am rugat pe antrenorul emerit Cristian Dragomir să ne împărtășească câteva idei din experiența sa.
Este greu în perioada aceasta să-i facem pe copii să înțeleagă importanța performaței în sport, ca de altfel în toate domeniile. Pandemia de CORONAVIRUS a acutizat acest lucru, avem de luptat cu mentalități arhaice, ne este tot mai greu sa dezvoltăm un spirit de echipă și colectiv, educația de acasă fiind preponderent axată pe o pregătire individuală care duce la egoism, la automulțumire, opusă dorinței de a da randament maxim”, mărturisea tehnicianul, după care a continuat: „Aceasta competitie are tocmai acest rol, de a-i face competitivi, iar, ulterior, cei care rămân în grupele noatre atletice să înteleagă mesajul în mare parte și să performeze, la vârsta maturității în sport sau alte domenii. De-a lungul timpului, mari atleți ai României au concurat la Caransebeș, atleti care au adus medalii pentru țara noastră au participat ca mici atleți, iar alți copii, cu care în momentul de față ne mândrim, au ajuns în top-ul profesiilor lor (medici, IT-isti, ingineri, profesori, polițiști, cadre militare, magistrați, avocati etc)”.
Consider că un mare sportiv trebuie să fie și un mare caracter, să aiba o inteligență nativă peste medie. Aceasta trebuie educată în spiritul fair-play-ului și cred ca tinerii sportivi, atleti, trebuie formați la vârste mici de antrenori pricepuți, dedicați, cu vocație, care să le distragă atenția de la toate exemplele negative cu care ne confruntăm în zilele de astăzi. Nu banii sunt totul în viață, nu Dumnezeu ni le face pe toate, trebuie sa ne educăm copiii, să le dezvoltăm spiritul de curiozitate și cunoaștere, să le dezvoltăm spiritul de competiție și să avem încredere în potențialul lor.